"BĂRBAŢI SUB ARME" de TERRY PRATCHETT (1993)
Men at arms
traducere Alice Popescu
editura RAO, 2016
384 pag.
ISBN 978-606-609-765-9
Încă nu-mi vine să cred cât de norocos am fost să primesc - de un Crăciun, parcă - primele trei cărţi ale seriei Lumea Disc. Pe atunci erau traduse de editura Noesis. Spun că sunt norocos pentru că, văzând copertele şi citind ceea ce scria pe coperta a IV-a, nu cred că le-aş fi cumpărat. Aşa, primindu-le, m-am pus pe citit. Prima carte m-a intrigat, dar nu m-a prins. De la a doua, am început să simt un gust plăcut. De la a treia, deja simţeam un freamăt aparte. Suficient cât să-mi cumpăr volumul al patrulea, Mort. După el... nimic n-a mai fost la fel. Am devenit un împătimit al acestei serii şi am aşteptat cu nerăbdare traducerea fiecărui nou volum. M-am întristat când editura Noesis a depus armele, m-am bucurat când RAO s-a înhămat la continuarea seriei, apoi m-am întristat din nou când a pus-o în stand-by. Acum a venit vremea să mă bucur pentru că a reînviat-o. Şi mi-a adus sub ochi al cincisprezecelea volum, şi anume Bărbaţi sub arme.
În mijlocul acţiunii se află Garda Oraşului Ankh-Morpork, cel mai mare oraş de pe Lumea Disc. Aici au loc o serie de crime, ceea ce n-ar fi o problemă, întrucât asta face parte din fişa postului Breslei Asasinilor. Dar, când se dovedeşte că nu ei sunt responsabili pentru crime, lucrurile iau o întorsătură urâtă. Pentru că, în Ankh-Morpork, nimeni n-are voie să omoare pe cine i se năzare. Mai mult, în degringolada aceea în care fiecare acuză pe fiecare, riscă să apară lupte de stradă între pitici şi troli. Noroc că, pentru a oferi o egalitate de şanse, Patricianul a ordonat ca Garda Oraşului să primească în rândurile ei şi membri ai acestor comunităţi minoritare, ba chiar şi nemorţi. Şi lucrurile se cam încurcă. Mai ales că există unele persoane care vor să readucă monarhia la conducerea oraşului. Şi, pentru asta, au furat gonne. Adică o armă de foc. Într-o lume în care singurii care luptă cu foc sunt dragonii. Dar şi aceia explodează. Aşa că lucrurile se încurcă tot mai tare. Noroc că există caporalul Morcove, care, cu charisma lui, pare că are o şansă să găsească un fir călăuzitor.
Aparent, romanele lui Pratchett sunt ceva haotic, în care se amestecă o serie de elemente umoristice, parodii, ironii mai mult sau mai puţin fine, jocuri de cuvinte şi tot felul de alte chestii neserioase. Lipsa împărţirii pe capitole contribuie şi ea la această impresie. Însă, pe măsură ce intriga se dezvăluie, piesele se pun la locul lor şi oferă un tablou creionat cu extrem de multă conştiinciozitate, tratând cu multă seriozitate dorinţa de a binedispune cititorul. Pentru mine, cel puţin, fiecare carte din Lumea Disc reprezintă un adevărat deliciu, un festin de umor inteligent. Acum aştept următoarea carte, dar mă bucur că am ratat al paisprezecelea volum, Seniori şi doamne, iar acum am ocazia să mă mai delectez cu un text marca Pratchett până la viitoarele traduceri.
O traducere la fel de bună ca în precedentele volume şi o redactare impecabilă.
