Soţia mea, Sorina, a citit romanul Pânza de păianjen în timp ce-l scriam. Ea mi-a atras atenţia în repetate rânduri că Mariana şi Eliza erau două personaje

care "cereau" o scenă cu păruieli. Manuscrisul era terminat şi mă pregăteam să-l trimit la editură când am acceptat, în sfârşit, să introduc un

asemenea episod. Pentru a intra în atmosfera necesară scrierii lui, am ascultat timp de o jumătate de oră muzică ţigănească.

 

* * *

 

Iniţial, Vraciul de pe norul interior se termina cu plecarea Aducătoarei Leacului de pe Lume pentru a da naştere embrionului fraro,

în timp ce roganul şi Ufibov porneau în căutarea unei găuri negre. Paul - un prieten de-al meu care a citit manuscrisul - mi-a spus că era păcat ca,

după ce am făcut cititorul să empatizeze cu protagonista, să nu-l fac părtaşul ultimelor ei clipe. Asta m-a determinat să mai adaug câteva pagini

la finalul romanului şi, ulterior, i-am mulţumit lui Paul pentru asta în dedicaţia dată pe carte. Câteva luni mai târziu, el a mai cumpărat un exemplar

din roman şi mi-a cerut o nouă dedicaţie. Memoria m-a trădat şi... am scris acelaşi lucru ca şi prima dată.

 

* * *

 

Prin 1986, după ce am citit povestirea Steaua de Arthur C. Clarke, am fost impresionat de finalul care îmbina explicaţia ştiinţifică şi cea mistico-religioasă.

Mi-aş fi dorit să fiu şi eu capabil să scriu aşa ceva. Zece an mai târziu - după ce am citit Visul lui Einstein şi alte eseuri de Stephen Hawking - mi s-a creionat

în minte finalul pe care mi-l doream pentru acel text, însă abia în 2014 am reuşit să conturez acţiunea şi să scriu povestirea. Cum se numeşte?

Dincolo de orizont.

 

* * *

 

După ce a citit prima versiune a romanului Frontiera, Florin Pîtea (pe atunci redactor al editurii Amaltea) m-a sunat pentru a-mi spune că manuscrisul

avea potenţial, dar trebuia să lucrăm pe el pentru a-l face publicabil. Am eliminat o serie de fire narative secundare, incomplet dezvoltate

şi l-am rescris concentrându-mă pe acţiunea principală.

 

* * *

 

Când am trimis la editură manuscrisul volumului Zeul Kvun, acesta cuprindea şi o secţiune de poezie. Editorul Horia Nicola Ursu m-a convins că

ar fi bine să nu amestecăm lucrurile, pentru a nu rezulta o varză. A acceptat să păstreze un singur poem, care să constituie un fel de preambul al cărţii.

 

* * *

 

Volumul de debut, Trilogie, trebuia iniţial să apară în anul 2003. Publicarea a tot fost amânată, până s-a ajuns în primăvara anul următor.

 

* * *

 

Primul text finalizat a fost o povestire scrisă în decembrie 1987 şi intitulată Triunghiul Bermudelor. L-am trimis la concursul "Noi şi anul 2000"

organizat de Almanahul copiilor, unde a fost menţionat la Poşta redacţiei. Pentru mintea mea de atunci asta a însemnat o încurajare de a scrie în continuare.

În 1991, o versiune revizuită a povestirii avea să ocupe locul al treilea la concursul "Best" al emisiunii Start spre extraordinar de la Radio România Tineret,

fiind publicată ulterior în ziarul Alba Forum. Totuşi, peste ani, n-am considerat-o suficient de bună pentru a intra în volumele mele de povestiri.

 

* * *

 

Prima încercare literară datează din luna ianuarie a anului 1986. Lucram la o bandă desenată şi o vecină m-a întrebat de ce nu încerc

s-o transform într-o povestire. Cu entuziasmul specific vârstei, mi s-a părut ceva simplu - aşa că am trecut la treabă. Evident, nu m-am mulţumit cu o povestire,

ci am trecut direct la un roman a la Jules Verne. Pe care, bineînţeles, l-am abandonat destul de repede...