"BARRAYAR" de LOIS McMASTER BUJOLD (1991)
Barrayar
traducere Ona Frantz
editura Paladin, 2014
432 pag.
ISBN 978-606-93510-2-4
Întotdeauna mă încântă să mă cufund în lectura unui SF clasic. E ca o întoarcere acasă, ca atunci când ai în faţă felul preferat de mâncare, sau la radio auzi o melodie care-ţi place foarte mult. Pe Lois McMaster Bujold am cunoscut-o prin intermediul unei serii fantasy, Chalion - care mi-a plăcut (în afara celei din urmă cărţi, dar asta se datorează traducerii şi redactării execrabile). Ştiam însă că, la bază, e scriitoare de SF şi m-am bucurat să citesc Cioburi de onoare, tradusă la Paladin (Dans în oglindă, apărut mai demult, la Nemira, l-am ratat). Mi-a plăcut extrem de mult, e exact acel SF care mă unge pe suflet. Prin urmare, când m-am aşezat să citesc Barrayar eram convins că mă aşteaptă tot o delicatesă.
Ajunsă pe Barrayar, Cordelia trebuie să se conformeze regulilor unei societăţi mai puţin civilizate, după criteriile ei. Acolo, obiceiurile societăţii din care vine ea sunt considerate degenerate, femeile au un statut inferior bărbaţilor şi totul se rezumă la asigurarea supravieţuirii şi (pe cât posibil) supremaţiei propriei linii familiale. Faptul că soţul Cordeliei, Aral, devine regentul micului împărat o aşează în mijlocul unei ţesături de intrigi, în care viaţa ei şi a pruncului pe care-l poartă sunt puse mereu în pericol. Dacă, la început, femeia rămâne în umbra soţului, înmulţirea atentatelor şi starea de război care se instaurează pe Barrayar o determină să-şi reamintească faptul că, înainte de a fi lady Vorkosigan, a fost căpitan în armata betană.
O carte superbă de la prima până la ultima pagină, dozând perfect problemele de familie, grijile unei femei însărcinate, intrigile, tensiunea războiului. Mai mult, personajele secundare nu au doar rol auxiliar, problemele lor de viaţă împletindu-se magistral cu acţiunea romanului. Pe scurt - o carte cum îmi era dor să citesc. Sper ca Paladin să publice şi restul cărţilor din Saga Vorkosigan, chiar dacă n-o mai au ca personaj central pe Cordelia.
Despre prezentarea grafică nu sunt multe de spus. Cărţile de la Paladin sunt cartonate, arată ca un obiect pe care-ţi face plăcere să-l aşezi pe raftul bibliotecii şi să-l priveşti. Şi îi laud din nou pentru iniţiativa de a scrie pe copertă numele traducătorului (în cazul de faţă Ona Frantz, care a realizat o traducere excelentă, cursivă).
