"ORAŞUL ILUZIILOR" de URSULA K. LeGUIN (1998)
Worlds of Exile and Illusion
traducere Mihai-Dan Pavelescu
editura Nemira, 2015
432 pag.
ISBN 978-606-579-969-1
Ursula K. LeGuin este, fără niciun dubiu, unul dintre scriitorii aflaţi în topul preferinţelor mele. M-am obişnuit greu cu stilul ei, cu aparenta lipsă de ritm a textului - o curgere lină în care chiar şi punctul culminant refuză tensiunea, preferând în schimb o aranjare a pieselor de puzzle prezentate până atunci. Abia după ce am găsit terenul comun al daoismului am simţti cum se dă la o parte un văl, iar creaţia acestei scriitoare mi se revelează în întreaga ei frumuseţe.
Sub titlul Oraşul iluziilor, editura Nemira a publicat un volum care reuneşte trei texte din ciclul Hainish, apărute iniţial în 1966 şi 1967. Primul dintre ele, Lumea lui Rocannon, l-am citit pentru prima dată în anii '90, la editura Orion (dacă bine îmi aduc aminte numele). Pe atunci nu m-a impresioant, deoarece încă nu descoperisem cheia către scrierile Ursulei K. LeGuin. Acum însă, am savurat călătoria lui Gaveral Rocannon către o bază inamică, printr-o lume construită după toate principiile unui basm, peste care elementele SF au fost suprapuse cu o naturaleţe fantastică.
Celelalte două texte ale volumului n-au mai apărut până acum în limba română. Planeta exilului relatează povestea unei colonii umane abandonate pe o planetă pe care un anotimp durează o bună partea din viaţa unui om şi unde - ca să parafrazez o serie la modă acum - "vine iarna", cu toate lipsurile ei şi, mai rău, cu o invazie. Oraşul iluziilor este, după părerea mea, o capodoperă. Dacă până la jumătate textul pare să curgă într-un stil oarecum similar celorlalte două texte - din nou, combinând cu o naturaleţe uimitoare SF-ul şi fantasy-ul - se metamorfozează ulterior într-un text de genul celor care l-au făcut celebru pe Philip K. Dick. O poveste în care protagonistul, plecat într-o călătorie iniţiatică menită să-i restabilească memoria pierdută, este nevoit să despartă adevărul de minciună fără a avea niciodată toate elementele la dispoziţie. Alegerea finală mi se pare monumentală.
Cu fiecare carte a acestei autoare devin mai apropiat de opera ei, o îndrăgesc şi mai mult. Îmi dau seama că sunt destui cei cărora scriitura ei li se poate părea greoaie şi, mai ales, plicticoasă. Pentru mine, reprezintă aproape tot ce poate da mai bun literatura. Esta daoismul tradus în SF&F, cu o măiestrie cum greu se întâlneşte. Mai mult, mi-a stârnit pofta de a reciti celelalte cărţi ale ciclului Hainish - Mâna stângă a întunericului, Deposedaţii, Lumii îi spuneau pădure. Şi mă face să sper că vor fi traduse în română şi celelalte opere ale ciclului.
O carte care arată bine, cu o copertă superbă şi o traducere cursivă, realizată de unul dintre cei mai buni traducători (în opinia mea) - Mihai-Dan Pavelescu.
