"GAZETA SF", nr. 51/iunie 2015 şi 52/iulie 2015
MILOS DUMBRACI - "Şamanul şi kurganul"
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata sovietică şi cea germană se înfruntă într-o regiune care ascunde o clădire indestructibilă. Misterul ei nu poate fi dezlegat cu mijloacele ştiinţifice ale acelor vremuri, ci doar cu ajutorul ritualurilor şamanice ale unui soldat siberian.
Este un text reuşit, scris bine, dar care nu m-a impresionat în mod deosebit.
CĂTĂLIN LUPU - "Pădurea damnaţilor"
O altă povestire de război, tot de pe frontul de est şi tot cu împletirea elementelor realiste cu cele mitologice. De data aceasta, fiinţele supranaturale la care se apelează sunt ielele.
Nu este un text slab, dar nici nu m-a impresionat (poate şi din cauză că nu mă dau deloc în vânt după relatările despre cel de-Al Doilea Război Mondial).
CONST. PĂLĂDUŢĂ - "Vizitatorul" În plin secol al nouăsprezecelea, un lord britanic primeşte vizita unui marinar ciudat, care pretinde că ar veni din secolul următor şi ar fi victima experimentului Philadelphia.
Remarcabil la acest text mi se pare modul în care autorul a apelat (cu succes) la stilul povestirilor scrise în secolul al XIX-lea, de la descrierea personajelor şi etichetei până la finalul care nu rezolvă misterul, ci se mulţumeşte să constate un fapt straniu şi atât.
CRISTIAN CIULICĂ - "Mărăşeşti. 527" Un soldat român aflat pe front în Primul Război Mondial are parte de vise premonitorii, care-i permit să rezolve problemele apărute în momentele de cotitură ale bătăliilor.
O povestire destul de bună din punct de vedere stilistic (prea negativistă şi sumbră pentru gustul meu, totuşi). Finalul tip poantă revelatoare mi se pare că nu are nimic de-a face cu restul povestirii.
MIHAI CIOFLEC - "Imaginea unui gând" O echipă de savanţi români demarează un proiect de cercetare privind recuperarea amintirilor unei persoane pornind de la derularea vieţii prin faţa ochilor în clipele premergătoare morţii.
Textul mi-a amintit de SF-ul românesc dinainte de 1989, trezindu-mi nostalgii. Este un text cu schelet ştiinţific, destul de bine tratat, marele minus fiind lipsa unui final, în condiţiile în care derularea intrigii dădea impresia că ar conduce către un punct culminant.
Diana este acceptată de haita salvatorului ei, lucru care conduce la un conflict între aceasta şi haita lui Narcis, cel care o atacase. Mihai, vărul Dianei, este prins la mijloc între cele două tabere şi situaţia ameninţă să devină critică.
Nu am nimic principial împotriva poveştilor cu vampiri şi vârcolaci care au ajuns în vogă în ziua de azi. Marea mea problemă o constituie abundenţa de clişee, de parcă cei care scriu astfel de texte au în faţă o listă de puncte obligatoriu de atins şi singurul lor scop ar fi să le bifeze pe toate, cu sau fără rost. Asta duce la dialoguri puerile, puncte de cotitură ale acţiunii tratate stângaci, sau intrigi neverosimile. În cazul foiletonului de faţă, părerea mea este că autoarea a reuşit să ţină ştacheta sus doar în primul episod şi la începutul celui de-al doilea.
