"A OPTA ZI E-N FIECARE NOAPTE" de EUGEN CADARU (2014)
editura tracus Arte, 2014
364 pag.
ISBN 978-606-664-378-8
În materie de beletristică, sunt un împătimit al SF-ului. Din acest motiv, mă deranjează foarte mult când văd pusă eticheta SF pe opere care nu aparţin acestui gen. Nu discut aici calitatea scriiturii - poate fi un text fantastic superb, dar când îmi vine cheful să citesc un volum SF... vreau să găsesc în el SF. Când am început să caut date despre cartea lui Eugen Cadaru am găsit inclusiv o declaraţie răspicată a autorului în care afirma că el scrie realism magic. Chiar şi în carte scrie clar: ficţiuni speculative. Aşadar, eram avertizat din start - "nu e SF, dacă vrei să citeşti cartea ştii la ce să (nu) te aştepţi". Şi exact asta m-a făcut să mă abandonez lecturii deschis, curios.
Cele cincisprezece povestiri incluse în volumul de debut al lui Eugen Cadaru sunt, fiecare în parte, frânturi de realitate împletite cu lumi paralele - fie ele din trecut, sau din alt spaţiu. Specific textelor fantastice, autorul nu caută explicaţii ştiinţifice ale fenomenelor stranii. Sau, dacă o face pe alocuri, nu recurge la un demers calculat, cu o succesiune de deducţii şi o finalitate precise. Lucrurile rămân cumva "între". Fantasticul alunecă în realitate cu nonşalanţă, realitatea devine conştientă de el, îşi pune întrebări, apoi îl acceptă ca atare. Aproape niciodată misterul nu este devoalat, nu se încearcă o demonstraţie. Eugen Cadaru spune, pur şi simplu, poveşti. Şi le face cu deosebit talent, cu o uşoară melancolie şi cu un umor fin, fie că este vorba despre apariţia fantomatică dintr-o gară de munte, sfera care sfidează legile fizicii, visele premonitorii, întâlnirile cu eu-l din alt spaţiu sau din alt timp, a opta zi din fiecare noapte sau basmele care trăiesc în continuare alături de noi, nebăgate în seamă de minţile noastre prea ancorate în realitatea materialistă.
Am savurat fiecare povestire cu plăcerea cu care un copil mănâncă prăjtura primită de la bunica. Terminam una şi-mi doream alta, dar mă temeam că, înfulecând repede, se vor isprăvi şi voi rămâne prea repede fără dulceaţa lor. Dar totul are un sfârşit şi, până la urmă, am ajuns la el, trăgând două concluzii. Prima - că Eugen Cadaru este un scriitor înzestrat cu har, care ştie să mânuiască extrem de abil cuvintele, înşiruindu-le în fraze care subjugă cititorul. Pe mine m-a cucerit şi voi aştepta cu drag orice creaţie nouă din partea lui. A doua concluzie revine la cele spuse la început. Pentru cineva care se aştepta să citească SF şi ar fi dat de acest volum pus sub eticheta cu pricina, dezamăgirea ar fi fost cruntă. Cartea nu este SF, decât - eventual - tangenţial, pe ici pe colo. Dar este o excelentă carte fantastică, de ficţiuni speculative, sau - ca să păstrez încadrarea făcută chiar de autor - realism magic. Prin urmare, rămân la părerea că este esenţială etichetarea corectă.
Câteva cuvinte şi despre prezentarea cărţii - mi se pare că Tracus Arte a făcut treabă bună. Îmi place cum arată cartea, cum e redactată, iar coperta mi se pare interesantă.
