"REVISTA NAUTILUS", nr. 88 / mai 2015 şi 89 / iunie 2015
BOGDAN BALOSTIN - "În afara haitei"
Un lup singuratic încearcă să supravieţuiască într-o lume în care nu-şi găseşte locul. Haitele, lupul care fraternizează cu oile, sau ursul invincibil şi sătul de viaţă i se par fiinţe ciudate, pe care nu reuşeşte să le înţeleagă.
Povestirea este interesantă, scrisă într-un stil plăcut. Iniţial, finalul mi s-a părut "lipit", dar, după ce l-am mai analizat, am ajuns la concluzia că e potrivit.
LUMINIŢA RUSU - "Rhalf"
Povestirea se înscrie în aceeaşi notă ca şi precedenta, tratând viaţa unei haite de lupi şi a interacţiunii acesteia cu oamenii.
Poate că nu se ridică la acelaşi nivel calitativ cu În afara haitei, dar modul în care curge către final mi se pare mai natural
DANIEL NINOIU - "Violonistul"
Într-un oraş îşi face apariţia un violonist, ale cărui melodii îi atrag pe localnici. Aceştia încep să-i ofere mâncare şi chiar bani pentru buna-dispoziţie pe care le-o furnizează, spre nemulţumirea autorităţilor care doresc să profite de pe urma acestei afaceri.
Am mai citit şi alte texte ale lui Daniel Ninoiu şi mi-a plăcut limbajul complex, cu o melodicitate, un lirism şi consistenţă aparte. Din păcate, de multe ori a căzut în propria plasă de cuvinte, care a ajuns să sufoce ideea şi/sau să obosească cititorul. Nu e cazul textului de faţă, în care îmbinarea idee-stil m-a încântat şi mi-a readus în memorie minunatele povestiri ale lui Ray Bradbury.
ANTOANETA ANTONOV - "Atemporal"
Povestirea prezintă două acţiuni paralele care se împletesc. Una o priveşte pe o fată a cărei trecere spre adolescenţă este presărată cu numeroase probleme, iar cealaltă pe o fiinţă imaterială care încearcă să-i vină în ajutor celei dintâi.
Deşi mi-am dat seama la un moment dat încotro se îndreaptă, mi-a plăcut modul în care autoarea a alternat planurile şi a dozat tensiunea.
REMUS BOCIOC - "Deşertul marţian" Un geolog pământean obţine o slujbă pe recent-colonizatul Marte. După ce se mută acolo împreună cu familia, pune umărul la terraformarea planetei roşii.
E genul de SF clasic, pe care sunt în stare să-l citesc oricând. Acţiunea se desfăşoară în linişte, ţesând pe marginea ei informaţii ştiinţifice şi - lucru care mi s-a părut lăudabil - aducând un omagiu scriitorilor care au prezentat planeta în operele lor. Un final la fel de temperat ca întregul text, plin de miez. O povestire care mi-a plăcut foarte mult.
MILOŞ DUMBRACI - "Cal mecanic la rege, şah"
Într-un viitor nedefinit, sau, la fel de posibil, într-o realitate alternativă, omenirea trăieşte într-o stare similară perioadei feudale. Războaiele şi revoltele împotriva regilor se duc cu luptători mecanici, ca într-un gigantic joc de şah.
De obicei apreciez foarte mult modul în care Miloş Dumbraci reuşeşte să inventeze scenarii noi din idei vechi. De data aceasta recunosc că n-am reuşit să urmăresc acţiunea, pierzându-mă în hăţişul transformărilor mecanice ale personajelor, fără a-mi putea da seama cine e cine şi împotriva cui luptă. Ideea este, totuşi, interesantă.
