"GAZETA SF", nr. 50 / mai 2015
FLORENTIN HAIDAMAC - "Darul"
Un ceasornicar foarte apreciat are un har:când atinge o persoană, are viziunea morţii acesteia. Mai mult, nu este sigur dacă nu cumva el provoacă evenimentul respectiv. Deşi încearcă să se protejeze în faţa acestei situaţii, nu se poate împotrivi destinului.
Textul este scris frumos, echilibrat şi conduce în mod natural cititorul către final. O idee reuşită.
ANDREEA-MIHAELA COMAN - "Cutia cu propria-mi pisică"
Din nou îmi cer scuze de la autoare, dar nici de data asta nu am reuşit să înţeleg despre ce este vorba în povestire.
MILOŞ DUMBRACI - "ZMB" Într-un viitor dominat de URSS, biserica ortodoxă şi aparatul de partid merg mână în mână. Cele două instituţii luptă împotriva zembilor, locuitorii fostelor societăţi capitaliste, involuaţi acum în urma acţiunii unui virus scăpat din laborator.
Ceea ce îmi place la acest autor este modul în care îmbină, cu naturaleţe, teme deja uzate şi aflate, aparent, pe tărâmuri diferite, rezultând un amestec incitant şi extrem de proaspăt. În cazul de faţă, înlocuirea zombilor cu zembi nu reprezintă doar o facilă alterare literară, ci o perspectivă inedită şi cu anumite implicaţii filozofice. La fel, grefarea instituţiei Inchiziţiei într-o societate socialistă mi se pare foarte reuşită. Singurul minus al perspectivei autorului îl constituie lipsa femeilor din peisaj, în condiţiile în care una dintre liniile pe care a pedalat propaganda socialistă a fost egalitatea totală a femeii cu bărbatul, ajungând până la titulatura de "femeie eroină". Deşi justificată oarecum prin prisma unei intrigi secundare a povestirii, rămâne o scăpare într-un text care, în rest, mi se pare o realizare deosebită.
BIANCA ALEXANDRA HORBOVANU - "Orăşelul lupilor (partea a doua)"
Împreună cu un prieten al vărului ei, Diana merge să viziteze un bătrân care o poate ajuta în cercetarea lingvistică. Însă tovarăşul de călătorie nu este ce pare a fi, iar viaţa ei e pusă în primejdie.
Deşi primul episod şi începutul celui de-al doilea sună decent, pe măsură ce avansează acţiunea apar tot mai multe clişee, iar dialogurile şi reacţiile personajelor încep să devină neverosimile.
