"FICŢIUNI.RO", nr. 18 / aprilie 2015
DĂNUŢ UNGUREANU - "A fost ora exactă"
Un grup militar continuă să reziste într-un război de uzură care durează de mai bine de cincisprezece ani. Dar cel mai periculos duşman pentru conducătorul grupului nu îl reprezintă forţele inamice, nici măcar inteligenţa artificială din dotare care nu mai funcţionează la capacitate maximă, ci sabotorii din propriile rânduri, care încearcă să submineze moralul trupei.
O povestire foarte bine scrisă, care mi-a readus în amintire "Comando" de Ioan Popa.
NARCISA STOICA - "Operaţii cu mulţimi"
Noua însărcinare a cyborgilor X şi Y o reprezintă rezolvarea problemelor economice ale unei corporaţii a cărei dezvoltare a atins un punct critic. Ca de obicei, cei doi se confruntă cu o situaţie aparent imposibilă, dar pe care o descâlcesc folosind aceeaşi retorică şi logică absurdă care a generat-o.
În continuare urmăresc cu mare plăcere seria aventurilor celor doi, întrebându-mă ce va mai scorni autoarea data următoare.
INGRID ENACHE - "Copilul nopţii"
Povestirea aceasta şi următoarele au participat la concursul "Realitatea deformată (distopie)" organizat de revistă. Copilul nopţii tratează tema din perspectiva unui traficant de droguri care pune la cale o revoltă menită să răstoarne ordinea socială. Firul narativ are destule lacune, dar autoarea, în vârstă de doar 14 ani, promite.
ALEXANDRU-PAUL DRĂGOESCU - "Ruină"
Un alt text trimis la concurs, care prezintă un episod dintr-un viitor post-apocaliptic. Autorul are talent, dar textul nu face decât să descrie o zi obişnuită din viaţa supravieţuitorilor, fără a avea o acţiune sau finalitate în sine.
CĂTĂLINA-TEODORA ANDRONACHE - "Distopia lui Chevallier"
Un viitor similar, în linii mari, cu cel prezentat în povestirea precedentă, descris cu destul talent. În cazul de faţă există şi puţină acţiune, dar schiţa suferă la capitolul verosimilitate tehnică (militară) şi are un final care mi se pare artificial.
CĂTĂLINA POPESCU - "Proiectul cu numărul 50"
O abordare diferită de a precedentelor texte, în sensul că vorbeşte despre un viitor în care oamenii sunt angajaţi să ucidă - un fel de joc pe calculator transpus în viaţa reală. Stilistic e o povestire reuşită, dar finalul este previzibil, iar tema identică am întâlnit-o tratată mult mai bine şi cu suspans într-o povestire mai veche (cred că scrisă de Fredric Brown).
BOGDAN ALBU - "Eroul nocturn"
Un general în rezervă luptă în secret cu invadatorii extratereştri, într-o misiune sub acoperire de colectare a deşeurilor. Un pic prea retro ca atmosferă (din punctul meu de vedere) şi uşor neverosimilă, povestirea mi-a atras totuşi atenţia prin faptul că rămâne pe muchie, lăsând cititorul să se întrebe dacă acţiunea e reală, sau reprezintă doar rodul unei iluzii a protagonistului.
VOICHIŢA SCURTU - "Al treisprezecelea premiu"
Participanţii la un joc de poker sunt membrii unui juriu literar, iar miza folosită este formată din voturile cărţilor. O povestire care mi-a plăcut mult, cu o idee pe care n-am mai întâlnit-o.
MIHAI ALEXANDRU DINCĂ - "Mesia din ghetouri"
Un traficant de stupefiante descoperă că pe nava-colonie braziliană pe care se află se ascunde un alt traficant, venerat pe post de Mesia. Povestirea are un limbaj şi o atmosferă prea "murdare" pentru gustul meu, dar recunosc că a reuşit să mă prindă. Miza de final mi se pare prea repede expediată.
CĂLIN DĂNILĂ - "Tunelul"
Îmi cer scuze de la autor, dar nu am reuşit să înţeleg despre ce este vorba în această povestire.
