"GALILEO", nr. 6 / primăvara 2015
CIPRIAN MITOCEANU - "Complet accesorizat"
Peter se pregăteşte de întâlnirea de douăzeci de ani. Pentru a-şi impresiona foştii colegi este dispus să cheltuiască oricât este necesar - îşi închiriază o maşină deosebită şi chiar o soţie de ocazie. Dar lucrurile nu merg aşa cum le-a plănuit şi este nevoit să improvizeze din mers. Spre marea lui surprindere, improvizaţia pare a fi mai bună decât planul iniţial, cel puţin până când încep să iasă la lumină unele detalii.
Povestea are nerv şi mi s-a părut foarte apropiată ca atmosferă de orice scenariu clasic de hollywood - genul acela care realizează din nimic un film care te prinde şi pe care stai să-l urmăreşti până la capăt. Am avut totuşi o problemă cu textul, dar asta ţine de gusturile şi opţiunile mele - nu agreez folosirea excesivă în literatură a unui anumit gen de limbaj.
ALEXANDRU LAMBA - "Fum şi abur" Într-un Ev Mediu în care există roboţi şi cai mecanici, rolul Inchiziţiei este de a feri oamenii de partea diavolească a invenţiilor. În acest context, doi inchizitori participă la prezentarea invenţiilor savanţilor Huygens şi de Ayanz y Beaumont, pentru a decide care sunt de inspiraţie divină şi merită păstrate şi care sunt lucrarea Satanei.
E greu în ziua de azi să aduci ceva nou, dar Alexandru Lamba o face. Lumea imaginată de el are viaţă, coerenţă şi umor. Un text excelent în urma căruia rămân cu un singur regret: mi-aş dori ca acest univers să fie extins la dimensiunea unei nuvele, sau - de ce nu? - a unui roman.
ANDREI DUDUMAN - "Eroi fără voie" Într-o lume desprinsă parcă din cărţile de istorie sau legendele omenirii, diferite popoare se luptă pentru supremaţie sau supravieţuire. Oameni mărunţi devin eroi fără voie şi adevărate personalităţi pot cădea de pe piedestalul lor într-o singură noapte. Regate şi imperii se formează în înaintarea flotelor cărora vântul le suflă în pânze, sau se destramă în tropotul copitelor.
Este un text greu, deoarece autorul nu se mulţumeşte să oglindească istoria omenirii. El crează popoare, personalităţi şi obiceiuri pentru care foloseşte denumiri complet străine cititorului. Acesta din urmă este obligat să asimileze în câteva zeci de pagini un bagaj imens de detalii şi termeni. O întreprindere riscantă, care poate descuraja un cititor mai reticent, dar care demonstrează - pe de altă parte - că autorul nu este dispus să facă un compromis doar de dragul facilului. Iar lumea evocată de el e extrem de veridică, de bine legată, încât cine se lasă purtat până la final pe aripile ei este recompensat pe măsură.
MIHAI ALEXANDRU DINCĂ - "Oroarea din Oort" O mână de răufăcători pleacă într-o expediţie spaţială pentru a exploata resursele unei comete. Un accident pune în pericol misiunea şi participanţii la ea. Dar partea mai înfricoşătoare apare sub forma unui artefact straniu, care are legătură cu istoria omenirii.
Mi-au plăcut mereu textele scrise de oameni care au pregătire ştiinţifică. Astfel, povestirea de faţă prezintă o melodie sumbră ţesută peste structura ritmică oferită de informaţiile ştiinţifice. Iar asta o face agreabilă, uşor de lecturat şi veridică.
LAURA SORIN - "Odihna cea lungă" Dincolo de ruinele unui şantier în care părinţii le interzic să meargă, patru fete descoperă lumi fantastice. Însă, la fel ca orice ţine de copilărie, naivitatea şi extazul în faţa frumuseţii se îmbină cu teama de necunoscut. Căci lumile acestea ascund pericole cărora fetele trebuie să înveţe să le facă faţă.
Autoarea reuşeşte să prezinte foarte bine lumea copilăriei, fără a cădea în pueril. Ştie să scrie şi să se joace în acelaşi timp, atrăgând cititorul în demersul ei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că a mers continuu pe graniţa aceea care m-a făcut să mă întreb dacă evenimentele relatate sunt "reale" (în fantasticul lor), sau reprezentau doar modul în care lumea înconjurătoare se vede prin ochii unor copii.
