"PASĂREA DOMNULUI" de MARY DORIA RUSSELL (1996)
The Sparrow
traducere Bogdan Perdivară
editura Trei, 2013
616 pag.
ISBN 978-973-707-708-0
Există cărţi ale căror titluri au o rezonanţă aparte pentru mine. Nu pot explica motivele. Cert este că, după ce le văd, simt dorinţa de a le citi, de cele mai multe ori fără să aflu alte informaţii despre ele. Probabil că, în cazul celei de faţă, mi se părea extrem de greu să fac o paralelă între Pasărea Domnului şi science fiction. Nu ştiu. Dar am ştiut că trebuie s-o citesc. Ulterior, când ochii mi-au căzut pe prezentarea de pe coperta a patra, am fost convins că am făcut o alegere bună.
Omenirea captează un semnal din spaţiu, sub forma unor fragmente muzicale. Până să se ia decizii la nivelul Naţiunilor Unite, iezuiţii trimit în grabă o misiune, cu scopul de a contacta misterioasa civilizaţie. După câţiva ani, misiunea oficială trimisă de pe Pământ găseşte un singur supravieţuitor al precedentei expediţii. Revenit pe Pământ, traumatizat, iezuitul lingvist Emilio Sandoz trebuie să prezinte lumii caracteristicile speciei descoperite şi, în acelaşi timp, să justifice din punct de vedere al moralei religioase acţiuni greu de acceptat de către o minte umană.
Autoarea alternează într-un mod echilibrat planurile între timpul prezent, cel în care Emilio Sandoz iese pas cu pas din carapacea în care îşi închisese suferinţa şi trecutul desfăşurat pe planeta civilizaţiei extraterestre. Este genul meu de SF, cu un dozaj perfect, lent al ritmului acţiunii, cu multe descrieri şi explicaţii, probleme moral-filozofice în care e greu să dai o sentinţă clară în materie de bine şi rău, cu idei interesante şi o civilizaţie superb creionată (se vede experienţa de antropolog a autoarei). O adevărată delicatesă pentru gustul meu.
Redactarea e bună, iar traducerea este de calitate. Bogdan Perdivară avansează constant în topul preferinţelor mele în materie de traducători.
